Odată, pe vremea secetei, Timpul era un tânăr înalt, cu
ochii verzi ca dorința.
Mă ceruse de nevastă în timp ce făceam dragoste între 2
demiurgi.
Am acceptat fără DA, mușcându-i buza cu lăcomie.
Pe vremea aceea nu apăruse Curcubeul,
Nici sângerarea cărnii și nici Dumnezeu nu spusese Evei: ”Să
NU...”
Astăzi a plouat. M-a strigat curcubeul,
Dumnezeu mi-a șoptit în timp ce făceam dragoste între 2
Iaduri:
”Să NU...”
În mine, cenușa ajungea la voluptate
-
Eu... Timpul...
28 ianuarie 2014
Respect !
RăspundețiȘtergere