iti inhalez fumul prin narile segmentate de dorinta
tragand in mine cu nesat mirosul putrezit de amintire.
tigara ti-e sufletul care si-a facut singur rost de tutun
cultivandu-si in gradina vietii parcele de iarba.
fumezi fara teama ca plamanii iti vor fi strapunsi de boala
cu dorinta bolnava de a trage din tigara timpului cat mai multe secunde
pe care sa le tii in tine , sa-ti treaca prin inima, prin suflet ,
sa-ti ajunga in tample , sa se prefaca in nori si sa te poarte spre cer .
ma uit la tine si iti urasc chipul . iti urasc inclusiv buzele care trag cu nesat
din tigara vremii ultimul fum .
tu poti sa simti clipele asa cum sunt ele. directe si cu gust de tigara.
eu nu . pentru ca nu am invatat niciodata sa fumez timpul . sa-l gust si sa-l pastrez.
12 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica