riduri

tamplele amintirilor mele si-au minimalizat durerea
prin masajul nevrotic facut de prezent,
si-au cumparat singure lotiunea din magazinul buzunarului drept al timpului
si s-au uns cu catifelare slinoasa pe marigini.
e tarziu . prea noapte sa te pot chema la mine , sa-mi masezi trupul incrustat in pietrele remin iscentelor,
e prea devreme pentru mine sa am curajul sa iti ung ranile cu unsoare de binecuvantare
atunci cand , in perna destinului tau fericit si nefericit iti plangi neputintele.
as vrea sa fiu o prostituata hoinara care isi vinde trupul pentru cativa banuti
sa nu ma intereseze glasurile oamenilor care isi traseaza singuri linii intre permis si nepermis.
si toate astea pentru a-ti oferi placerea clipelor sfartecate sub asternutul amintirilor
si poate al dorintelor fara substrat filozofic . ci al dorintelor simple, care isi imbalsameaza trupuriloe moarte cu balsam de nemuriere.
dar pana atunci mi-au aparut riduri pe fruntea plina de lut a sperantei.
a imbatranit dorindu-si sa o mai saruti odata
cu buzele acelea de pamant amestecat cu apa de dumnezeire.
si din amintirile viselor au ramas pumni de lut in care mi-ai sculptat fara sa stii puterile de a ma urca la cer
in fiecare noapte sa aprind faclia nimicurilor noastre , traite sub cerul cu care ai invatat sa traiesti sub picioare.
pentru a-ti lumina cararile de dincolo de obraji , sfartecati si ei in saruturile nemiloase ale timpului,
uitand sa mai faca riduri.
adica uitand sa mai treaca . ramanand acolo pana la final!
12 iulie 2009