sunt batrana

ma urc pe spatele camilei cu chip de soarta pentru a face un tur al lumilor necunoscute de oameni.
cineva ma plimba cu ea pana la amurg. atunci ma da jos si ma roaga sa adorm intr-un cort
unde nu am nici pat nici cearsafuri , nici perne. am doar pamantul
care imi ingheata trupul imbracat in piele tanara.
cu carne frageda si dulce.
a doua zi de dimineata ma urca din nou pe camila, ma duce sa vizitez locuri necunoscute si imi explica mereu cu aceeasi voce calma despre partile mormintelor pe care le intalnim.
ma minunez de atatea cimitire sapate in fruntile desertaciunilor
si de groparii lor cu chipuri de candele care nu isi primesc niciodata tamaia.
ma aduce acasa . si uite asa zi de zi descopar tot mai multe si cand intreb unde este capatul
mi se spune sa am rabdare.
si intr-o zi gasesc un ciob sub talpile mele pline de noroi imputit
si cand ma uit in el zaresc o fata brazdata de linii orizontale si verticale, care se intrataie intr-un blestemat chip de femeie tanara.
ma intreb cine este si ciobul se sparge sub apasarea prea grea a realitatii , urland ca un leu
in propria-i cusca de fier : AI IMBATRANIT!
intreb cat timp am colindat in desertul amagirilor si nimeni nu imi raspunde.
si cer sa mor.
dar moartea mea este prea scumpa sa imi permit sa o cumpar. trebuie mai intai
sa ajung acasa sa imi vind tot pentru a cumpara raspunsul.
dar drumul nu-l mai stiu . si-a schimbat stradutele, casele , masinile si trenurile gandurilor.
s-a mutat in neant impreuna cu timpul meu taiat in bucatele de turta dulce.
iar eu raman cu batranetea mea tanara , cu netezimea fruntilor calcate in picioare de vreme.
si ma rog sa intineresc.
12 iulie 2009