Adiere ... de lacrima

Ca un vant de Mai printre crengile lui Decembrie
m-am strecurat in sufletul tau bland .
Si fiecare adiere – a lacrimilor mele - te-a racit mai mult .
Si eu , ca o nebuna , am crezut ca vantul poate incalzi …
Si , ca un fulg de nea intr-un Iulie mocnit
m-am strecurat in inima ta – aparenta –
si cu fiecare zapada am mai stins o scanteie
de iubire din ochii tai cei reci …

Mai mult decat nebuna , m-am ghemuit la pieptul tau
Pentru a-ti asculta bataile unei inimi de ceara
Ce s-a topit la prima ninsoare a ochilor mei …
Si toate … , ca o adiere de speranta
Pareau fericite si nevinovate ;
Timide si infricosate , lacrimile si-au stins stralucirea
Pentru ca numai puteau lumina o minciuna …

Si … daca lacrima mea a stins ultima scanteie de iubire
A venit vremea sa plateasca pentru greseli
Renuntand la stralucirea sa … la nesfarsit …
La vesnicie …
La ochii tai … sau la ai mei ?!

- 20 febr 2005-