Copil hoinar

Tăcere e-n mine şi plânge,
Amară mi-e soarta fugară.
Durere m-apasă cu jale,
Uitare sunt- rece- şi goală.

Prin locuri prea triste şi sacre
Păşesc – rătăcind răscolit-
Copilul hoinar de-altădată
Căutând vechiul prunc chinuit.

Durere mi-e sufletul rece,
Tăcut legământ şi mister.
Copil fără zâmbet de viaţă,
Alergând fără teamă spre cer.

Sunt suflet bătut fără milă,
Amarnică frunză de chin.
Copilul din mine-a murit,
Un suflet pierdut în venin.
Nicicând un hoinar fericit,
Mângâiere să am la un pas,
O inimă caldă şi tristă-
Copil fără zâmbet în glas …

Rătăcind printre frunzele vieţii
Copil am rămas- doar o umbră-
Din mine mai pot tremurând
Să păstrez amintirea din urmă…
(5 ian 2003)