Un biet copil

Ce suflet pustiu trece-n graba
Prin fata trecutei vieti !
Incet se opreste sa-ntrebe :
“ parinti nu aveti sa vindeti ? “

Cu glas ragusit de durere ,
Cu ochi plini de lacrimi si dor …
O biata fiinta damnata
Intreaba din suflet de-l vreti ?

Cu pasii inceti , fara viata ,
- copil sunt si eu si-nteleg –
- cu bratele calde si sfinte
- asteapta cu dor un parinte .

privirea-i e blanda , e-n lacrimi ,
e-un biet amarat ca si mine …
cei mari sunt prea reci azi in lume
asteapta cu speranta alt maine .

cu maini inghetate de bruma ,
cu sufletul rece si gol …
cu haine – doar zdrente primite –
intinde sa ceara un corn …

trec brute razand cu avere ,
trec plini de orgolii si viata …
privesc scurt la el si-l condamna ,
l-alunga cat colo, in ceata …

trec oameni grabiti catre case ,
nu-I dau o privire macar …
ramane cu visul de-o viata ,
ramane acelasi hoinar …
- 10 dec 2002 –