Copilul din mine

Zâmbete calde se zbat între sens şi non-sens
Copil fără de cuget , supus necredinţei
Mă-ndrept către aceiaşi martiri de lumini
Să te caut prin fulgerele fiinţei .

Şi mă zbat între vis şi real , în sânge să-mi las jurămîntul
Copilul de ieri ce-a pierit
Azi îşi sapă cuminte mormântul .

Sunt zeul ce fuge
Să dezgroape fiinţa de ceară
Să îngroape nefiinţa de cleştar …
Să –şi mănânce uitarea şi să moară .

Copilul din mine te caută – copil de ieri ce-ai fost şi tu –
Să te întrebe unde i-ai lăsat jucăria .
Să te mângâie când plângi pentru că
Maşinuţei tale I s-a rupt vecia .

n-ai cum să înţelegi ?
nici nu-ţi cer …
norii s-au umplut deja … stă să plouă …
iar pe obrajii copilului din mine
deja s-a pornit ploaia …
în timp ce tu râzi ….
Agonie !!!
( 28 febr 2008 )