Pat de dorinte

Păcatele ne-au cuprins trupurile
In ultimul ceas al veşniciei păgîne .

Dorinţele şi-au săpat neînfrînările
In pămîntul trupului bolnav de neîmpliniri
Şi s-au zbătut între puteri şi neputeri .

Mîinile şi-au uitat scopul
Şi s-au pierdut în mângâieri de-o clipă,
Rătăcindu-se în împliniri secundare …

Buzele au uitat să vorbească prin cuvinte
Şi-au ales să ucidă vorbele … ( care oricum nu-şi aveau rostul)
Alegând în schimb păcatul salvator …

Trist a ramas însă … neînţelesul …
Pentru că eu am trăit cu sufletul …
Şi acum ….?
Am amuţit …
( 29 febr 2008 )