pentru palmele mele

sâmbătă, 13 iunie 2009

Undeva

- lui Cristian Iordache -

am gasit o pietricica albastra.
m-am aplecat sa o iau, dar m-a ars.
nu m-am lasat.
am continuat sa o tin in mana.
am prea mult orgoliu sa ma dau batuta.

mi-am ars ambele maini atat de puternic
incat pareau 2 jumatati de sange inchegat.
si nu m-am lasat.
am continuat sa o tin.

si intr-o zi a aparut cineva
care nu mi-a judecat ranile.
le-a privit, nu a intrebat de unde provin.
doar a tacut. Si a ramas fara sa ma intrebe
undeva.
nici eu nu am stiut unde .

si stupoare! acum mainile mele numai au sange!
acum le privesc si ma intreb unde au disparut ranile
si de ce nimic nu mai arde.
si mai ales, cum de a ramas inca pietricica in mana mea
dar nu mai are puterea sa arda.

si m-am tot intrebat pana am vazut
ca in buzunarul meu
cineva a pus un pumn de zapada.
atat de rece, incat a reusit sa stinga focul care imi ardea mainile.

m-am intrebat unde este acest cineva. pentru ca eu nu-l vad
doar il simt.
ce naiva!
cum de nu mi-am dat seama ca sufletele nu au nevoie de ochi
pentru a se vedea intre ele???
(29.iunie 2008)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dreptul la replica