Mă doare să privesc la îngeri trecător ,
Că ninsoarea ne – a - ngropat în nepăsare …
Mă doare sărutul ce - l aşteptam tăcut ,
Mă doare amintirea noastră – o candoare …
Cum să pot să te uit fară lacrimi ,
Când perna mea e udă şi - i cenusă ?
Cum să nu doară amintirea
Când am ajuns la - a despărţirii uşă ?
Atât mă doare visul nostru !
Cum să te strig , altarul meu de vise ?
Mă doare viaţa noastră trecătoare
Te mai iubesc , chiar dacă - n şoapte stinse …
Mă doare că eşti azi al altei stele
C - al tău parfum inundă viaţa ei !
Cum să nu doară despărţirea asta ,
Cînd te iubesc cu mult mai mult ca ieri ?!
Cum să nu plâng tăcut la a ta poartă
Cînd sunt o roabă a iubirii iar … ?!
Mă doare să te ştiu din nou departe
Să te las singur iară la hotar …
Cum să te ştiu în ale altei braţe
Strângând la piept comoara doar a mea ?
Cum să nu doară fiecare şoaptă
De care - i fericită numai ea ?
Mă doare buzele - ţi că ea alintă ,
Că ochii tăi privesc lumina ei !
Cum să te uit ,îngerul meu de patimi ,
Cum să uit eu c - am fost demult şi zei ?
Cum să nu plâng , iubire blestemată ,
Când am pierdut îngerul meu rebel ?
Cum să nu doară viaţa mea şi moartea ,
Când l - am pierdut – din ce blestem ? – pe EL ?
- 20 IAN 2003-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica