Parte din Rai

Amintirile se închină şi azi
În faţa aceluiaşi altar de suferinţe;
Fericirea îmi moare tăcut,
Pe acelaşi pat scăldat în dorinţe.

Nu ştiu dacă m-aş putea întoarce vreodată
Să-mi privesc trecutul înlăcrimat!
Tot ce văd este neînţelesul
Singurului meu vis adevărat.

Mă arunc ca o nebună hoinară
În braţele celui care m-a dorit mereu,
Aceaşi Destin care m-a vândut perfid
Şi pe care nu l-am urât niciodată.

Am învăţat să arunc cu pietre
În fiecare Dumnezeu de piatră.
Am trăit să pot învinge într-o zi
Atâţia păgâni care m-au dorit moartă.

Cred că fiecare parte din Rai
Mă aşteaptă acolo, la porţile Universului
Să alerg iar, desculţă şi plânsă
Spre partea mea de Rai… spre Tine.
(27 SEPT 2007)