Judecata

învăţat să renunţ la vise pentru realitate ….
Am învăţat să vorbesc în loc de a tăcea şi a privi …
Am învăţat să dezgolesc … în loc de a îmbrăca trecutul …
Am învăţat …. Să te cunosc …

Am înţeles că nu eşti decât … iluzia pe care
Am trăit-o atâţia ani …
Am înţeles că nu am însemnat …
Decât o clipă de beţie hoinară …

Nu ştiu dacă vreodată mă voi ierta …
Nu ştiu dacă vreodată te voi uita …
Ştiu doar că nu am dreptul să judec …
Nici secundele , nici clipele , nici dorinţele …

Ştiu că nu am voie să trec peste suflet …
Ştiu că nu am dreptul să spun : “ NU “
Ştiu că nu am de ce să vorbesc , când cuvintele zboară …

Ştiu că singurul drept pe care îl am …
Este acela de a iubi sau de a ierta …
De a mângâia sau de a săruta ….
Veşnicia , secunda , trecutul , prezentul …

Ştiu că sunt Eu … acelaşi suflet
Pe care l-ai înjunghiat ….
Ştiu că sunt eu acelaşi glas
Pe care l-ai auzit strigând “ sunt fericită ! “

Ştiu că nimic nu este veşnic , că toate durerile se sting ,
Că toate rănile se vindecă…
Ştiu că toţi anii trec …
Ştiu că vin alţii în locul lor …
Şi mai ştiu ….
Că fiecare iubire rămâne …
Să lumineze fericirea şi speranţa …

Te-am iubit … te-am dorit …
Te-am avut …
m-ai pierdut … !
sfârşit … !
( 11 febr 2008 )