mi-a fost de ajuns o secundă
să înţeleg că nimicul este cel care te doboară …
mi-a fost de ajuns o secundă …
să uit că sunt om , să uit că sunt suflet …
să uit că sunt Eu ….
mi-a fost de ajuns o mângâiere ,
să mă pierd în tăceri şi în neputinţe …
mi-a fost de ajuns o vorbă …
să înţeleg că sunt doar un Nimic …
mi-a fost de ajuns o noapte …
să ajung să trăiesc pentru o viaţă …
să strâng la piept un trecut
care m-a blestemat să sufar …
mi-a fost de ajuns un sărut … să mă pierd în veşnicie …
mi-a fost de ajuns o îmbrăţişare ….
Să mă despart de mine …
Să-mi vând sufletul unui străin pe care l-am crezut cunoscut …
A fost de ajuns o secundă …
Să te cunosc … să înţeleg …
Că eşti ceea ce n-am crezut nicicând …
mi-au fost de ajuns nepăsările …
să înţeleg că nu însemn nimic ….
Îmi sunt de ajuns tăcerile …
Să te pot uita ….
Sa te pot lăsa …
În universul tău … şi să plec …
Atât … ( 11 febr 2008 )
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica