Pustiu si singur al meu suflet
De-al tau se prinde suspinand;
Si neagra, tainica durere
Rupe taceri , prin fum trecand …
Inima-mi trista si tacuta
Se prinde de a ta privire,
Si chinul tristei amagiri
Trezeste-o cruda fericire …
Pe cer o stea se stinge-n noapte
Si plange , dureros si trist.
Din negura de chin
Taciune a ramas din al meu vis …
La poarta vietii bat ranita…
Si lacrimi de cristal raman
Din cruda mea durere-aprinsa
Nimic nu vad – decat crud scrum …
Si fericirea ma intreaba
Daca nu vreau s ao primesc …
Eu trist privesc a ei sclipire:
“sunt condamnata sa iubesc …!”
-27 ianuarie 2002-
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica