Mame

Ne îneacă oceanele neîndurării
Secate de arşiţa hoinară a trecutului .
Ne îneacă lacrimile amăgirilor
Secate în fântânile deziluziilor .

Îngenunchem în faţa dumnezeului fals
Care a fugit cu întreaga sa lume de îngeri
Ascunzîndu-se în spatele teribilismului
Sub pămîntul spaţiului închis … de amărăciuni

Deschidem ochii să privim cerul îndurărilor,
Să strigăm unui Tată surd şi orb
Aceeaşi rugă păgână din ultimul veac.

Am învăţat să sugem la sânul atâtor mame
Care şi-au pierdut laptele din cauza drogurilor amintirilor
Şi tot tragem în noi , sperând să mai curgă un strop de lapte amar .

Avem însă toţi o singură mamă
Avem însă amândoi o singură viaţă şi
O singură moarte de găsit …
O singură veşnicie de trăit
În întunericul mormântului de ceară …

Te-am iubit …
( 28 febr 2008 )