Ana Berceanu

Bunica ... fiinta care m-a invatat sa privesc in ochii oamenilor pentru a le vedea rautatea sau bunatatea!
Fiinta care mi-a aratat cum se tes minutele, fir cu fir, spre a finaliza covorul pe care mai tarziu ne va sta , cuminte, sicriul!
Fiinta care mi-a deschis cartea inimii, descifrand slovele gandurilor pentru a invata sa iubesc neconditionat! Sa iert fara regrete si sa plsng fara rusine!
Femeia de la care am invatat ca pentru a fi femeie trebuie sa te sacrifici fara a cere ceva in schimb!Ca trebuie sa plangi in perna inimii , fara ca ceilalti sa observe ca ochii iti sunt umeziti si sa creada ca lacrimile sunt picaturi de apa cu care te-ai stropit cand ai scos o galeata din fantana Durerii! Ca trebuie sa fii MAMA chiar si cand propriul copil te reneaga, sa fii FEMEIE chiar si cand sanii isi fac vizibila trecerea prin lume!
Femeia care mi-a adus in dar puterea de a accepta ca intr-o zi , chiar si ingerii mor! Care mi-a trimis de acolo de sus , o data ce a urcat, speranta ca Timpul mi-o va aduce din cand in cand in vise pentru ca dorul sa nu-mi ucida inima!
Sufletul care mi-a umplut sufletul de dragoste, acea dragoste care niciodata nu piere si nu se uzeaza! Care nu are nevoie de juraminte si dovezi , de rugaminti si orgolii!
Sufletul care m-a facut stapana peste sufletul ei , atunci cand a pelcat de langa mine!
Sufletul care imi trimite petale de vointa atunci cand , cu lacrimi fierbinti spun "Numai pot, mi-e mult prea dor!" Care ma intreaba cum ma simt de acolo , din cer , care coboara de acolo pentru cateva clipe , imbracata in hainele ei negre si cu iz de tarana, pentru a ma imbratisa si a-mi spune ca "TREBUIE SA PLEC!"
Bunica ... lacrima care imi este trimisa de Dzeu pentru a nu uita ca iubirea ei nu mi-o va mai da nimeni , niciodata! Ca ramane unica prin simplitatea cu care isi povestea durerile si nefericirile, cu puterea cu care trecea peste neajunsuri si mai gasea curajul sa imi spuna ca "vreau sa mai traiesc pana termini facultatea!"
Bunica ... sinceritatea trimisa de Dzeu si acum , cand lacrimile imi incetoseaaz privirea , sa-mi de aputerea sa scriu , asa cum vroia ea !
Iti multumesc pentru ca m-ai invatat ca Moartea nu tine cont de bani sau de frumusete, de fericire sau de nefericire, de plans sau de ras!
Moartea e tarana!
Bunica ... Inceput fara Sfarsit!