Clipele mor în negura fiinţei mele .
Razele fericirii işi pierd strălucirea
Cînd fiecare lacrimă mă topeşte
În focul care mi - a furat iubirea .
Dorinţe neînţelese mă chinuie dureros
În clipa în care lacrima ucide moartea .
Şi timpul îsşi scrie povestea pe filele moarte ale sufletului meu
Care ascund atîta sînge închegat .
Petalele trandafirilor se scutură ,
Lăsînd în urmă lacrima care ma ucide
Şi nimic din mine nu strigă după inima ta ,
Căci dragostea ne - a uitat la malul fericirii .
Iubirea îmi părăseşte sufletul pas cu pas
Şi privirea ei îmi pare prea rece şi crudă .
În mine mor toate speranţele
Şi visele noastre pierdute rămîn în sufletul
Vechiului nostru timp bătrîn .
Esenţă : Am uitat că suntem NOI!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
dreptul la replica