Inca

Incă trăiesc in lumea asta crudă
Şi încă mai aştept un semn să vină,
O viaţă a plecat cândva din mine,
Aceeaşi viaţă încă mă cunună.

Ce dacă soart nu ne-a vrut de mână,
Ce dacă încă mai aştept şi azi
Ce dacă n-am avut noroc pe lume ,
Ce dacă în acelaşi foc mă arzi?

Eu încă strig spre îngeri să mă cheme
Ei încă nu m-aud sau nu-mi răspund
Tu treci nepăsător pe lângă viaţă –
Acelaşi călător cu suflet crud.

Aici , în mine , încă poţi rămâne
E loc destul să te păstrez şi mâine.
Aici , în mine, încă poţi ucide
Sufletul care arde doar tăciune.

Din nou te las să mai loveşti cu vorbe,
Căci încă mai rezistă tristul suflet.
Din alte vieţi mai iau încă o viaţă
Să mai trăiască prin suspinul putred.
Mai pot s-ascult cuvinte încă moarte
În inima ce am dorit-o mut.
Încă mai e destul loc pentru tine
Aici, în marea visului trecut.

Loveşti si azi cu crudele cuvinte
Adâncul sufletului chinuit,
Dar inima continuă să bată
Salvată de ermeticul delir …

Te mai păstrez şi astazi viu şi rece
Eşti tot aici, chiar dacă zile trec;
Te mai ascult şi azi aievea-n moarte
Şi încă n-am murit – sunt doar regret.

Te mai privesc şi azi, deşi eşti vis
Şi încă te mai văd zâmbind frumos.
Încă o dată, încă eşti cu mine
Şi tot aici , în stinsul univers.

Salvat de patimă şi prins în umbră
Încă paşeşti în mine – pas cu pas –
Tăcut fugar născut să înţeleagă
Dar nu să fie înţeles – rămas –

Încă n-am spus „Adio!” morţii mele,
Dar nici vieţii încă nu m-am dat…
Încă nu am uitat durerea surdă
Şi încă treci prin mine condamnat…

Deschizi şi azi aceeaşi veche poartă
Şi vrei să ieşi- dar încă n-am murit-
Din nou, salvat de suferinţă
Te-ascunzi în sufletu-mi ce încă n-a pierit!

Încă trăieşti în mine visul nostru,
Povestea ce s-a terminat demult,
Încă trăieşti povestea noastră crudă
Ce niciodată nu a început …
(8 dec 2002)