pentru palmele mele

miercuri, 10 iunie 2009

Hartii cu 3 de zeron in buzunar

Romînia. Cînd pronunţăm acest cuvant ne gîndim la ceva banal, la un nume care supravieţuişte şi doar atît … Ne-am obişnuit cu ironii, cu persiflări din partea străinilor, ne-am obişnuit cu tineri care pleacă peste hotare în căutarea fericirii … şi lasă în urma lor parinţi şi fraţi , copii şi soţi , prieteni şi surori . Şi aleargă spre necunoscut cu disperarea în suflet . Şi se trezesc “ peste noapte “ cu vile şi masini , cu firme şi “ haine de firmă “ .Pentru ca ACOLO au alte posibilităţi .
Şi suntem întrebaţi noi , adolescenţii, de ce vrem să ne părăsim ţara sau refuzăm să mai urmăm vreo facultate sau de ce plecăm ACOLO după terminarea ei ??
Păi plecăm , pentru că ACOLO avem caţiva “ para “ în plus , pentru că ACOLO suntem mai apreciaţi decît AICI , pentru că cei de ACOLO ne plătesc pentru ceea ce facem, înzecit poate . Pentru că AICI primim un salariu de mizerie, cu care acolo –am plati nici chiria, iar ACOLO primim bani cu care AICI ne cumpărăm un computer pe lună .
La NOI găsim în buzunare “ hîrtii cu 3 de 0 “ (cunoaşteţi replică?) şi nici acelea destule , la Ei putem trăi decent .
Plecăm sa ne facem un viitor ACOLO pentru că la NOI se moare pe capete, pentru că fetele noastre sunt cele mai bune” în arta amorului “ , pentru că ai noştri “ concetăţeni “ nu ştiu să trăiască decît pentru ei, nu şi pentru societate .
În Romînia ţi-e ruşine să munceşti “ cu ziua “ , ACOLO mergi la cules de capşune . Dar ştii tu pentru ce : pentru că 3,5 mil AICI nu echivalează cu 500 euro ACOLO .
De asta plecăm, domnilor , pentru că ACOLO muncim ca sclavii pentru a ne întoarce la NOI patroni . Dacă muncim AICI şi plecăm ACOLO nu ne ajung banii să trăim o lună . Plecăm pentru că ne convine mai mult sa fim nimicuri “ cu ziua “ ACOLO , decît nimicuri cu facultăţi la NOI .
Fugim din disperare , nu pentru că nu ne iubim ţara ! Creaţi-ne condiţii şi vom rămîne să ne mîndrim că suntem romîni ! De ce vreţi să pierdeţi , cînd aţi putea să vă mandriţi cu NOI ? Vrem doar să fim rasplătiţi după cum merităm , nu să fim trataţi ca SCLAVI LA NOI ACASĂ !

Un comentariu:

  1. Stii, cand mi se face dor ma gandesc cum se strangeau oamenii la Carna dupa inundatii cand veneau masinile cu ajutoare. Aia nu erau nici parlamentari, nici niste exceptii, nici macar nu erau toti niste ramasite ale comunismului. Aia sunt romanii, autentici, neaosi, "de la mama lor". Si imi dau seama ca, traind printre ei, probabil asa as ajunge si eu. In fine, e un subiect lung si oarecum dureros, care merge discutat vara sub o bolta cu o sticla de bere proasta dar rece in mana. Blogul e aici doar ca sa ne dea senzatia ca inca ne mai cunoastem prietenii.

    RăspundețiȘtergere

dreptul la replica